De Viață

Franturi de dinapoi, dinainte sa fie acum

Decenii se scurg si ne reintalnim, eu in papuci de vara si rochie inflorata, tu limpede descins dintr-un taxi. Savuram o cafea si ne povestim. Tu ma saruti pe incheietura mainii si in spatele tau, cateva lacramioare se zburlesc intr-un nou puf de parfum, ce seamana cu odorizantele de masina. Ma inviti in viata ta si orizonturi in doi se picteaza pastelat… asa, in acuarela. Acum a inceput.

Gata. Opreste-te tu, aicisa, o clipa. Respira. Bucura-te de o clipa de rasfat.

Gata. Opreste-te tu, aicisa, o clipa. Respira. Trece, trece totul. Doar bucura-te de o clipa de rasfat acum. Fa ceva ce iti aduce bucurie, oricant de mica, microscopica chiar sau mare cat toate galaxiile nedescoperite. Hai, la rasfat.

Cate destine nu s-au scris niciodata, caci primul cuvant nu a fost inca asternut? Cate? Oh, prea multe…

Si apoi m-am intrebat, de cate ori facem acest lucru in viata noastra, cu relatiile, afacerile, job-urile, oamenii, visurile, trairile noastra?

Reintalnirea. Cu tine… murmur.

Soarele de dimineata mi-a adus aminte. De intrevederea dintre somn si viata. Despre temnita si el susurand… la un pahar. Eu, din nou si din nou eu, uitand de mine si regasindu-ma. Prin iasomii sau poate adieri? Prin valuri si departari. Sau poate prin zborul unui suflet… din nou Acasa.

Sunt aici, aici, aici. Treziti-va! Treziti-va! Treziti-va! E timpul.

Da, e timpul pentru Psi, pentru invizibil sa se declanseze. Sa lucreze din nevazut in a aranja itele iubirii si ale zilelor, in sincronicitati la paralel, dansand bachata cu noi. Sa recunoastem divinul din fiecare si dincolo de privire, acel suflet unic. Sa credem… ca mai e totusi ceva, maret. De unde venim si ne intoarcem, de unde aducem visuri si tresariri, de unde ghidarea vorbeste in mesaje mute si ia forme comice, ca in filmele lui Charlie Chaplin. Sa recunoastem maretia sufletului sub diferitele-i chipuri.

Orice ii oferi unei femei, ea va face din acel lucru ceva maret.

“Femeile sunt naive sa creada ca sunt egale cu barbatii. Ele sunt vadit superioare barbatilor si asa au fost dintotdeauna. Orice ii oferi unei femei, ea va face din acel lucru ceva maret.

Experienta mea la mormantul lui Arsenie Boca

Nu sunt si nu am fost niciodata o persoana religioasa, in sensul traditional al cuvantului.…

Interviu #10. Alin si Svetlana – cei ce au creat cel mai frumos lacas de wellbeing din Bucuresti

Acest articol nu este o reclama, ci pur si simplu am simtit nevoia sa scriu despre acest loc tare drag mie si, mai ales, despre ei doi – Alin si Svetlana – oameni cu visuri crosetate prin ADN si care au o poveste de viata, pe care o asculti, sarind cateva batai de inima.