De Viață
Decenii se scurg si ne reintalnim, eu in papuci de vara si rochie inflorata, tu limpede descins dintr-un taxi. Savuram o cafea si ne povestim. Tu ma saruti pe incheietura mainii si in spatele tau, cateva lacramioare se zburlesc intr-un nou puf de parfum, ce seamana cu odorizantele de masina. Ma inviti in viata ta si orizonturi in doi se picteaza pastelat… asa, in acuarela. Acum a inceput.
Da, e timpul pentru Psi, pentru invizibil sa se declanseze. Sa lucreze din nevazut in a aranja itele iubirii si ale zilelor, in sincronicitati la paralel, dansand bachata cu noi. Sa recunoastem divinul din fiecare si dincolo de privire, acel suflet unic. Sa credem… ca mai e totusi ceva, maret. De unde venim si ne intoarcem, de unde aducem visuri si tresariri, de unde ghidarea vorbeste in mesaje mute si ia forme comice, ca in filmele lui Charlie Chaplin. Sa recunoastem maretia sufletului sub diferitele-i chipuri.






