De Viață
Pe masura ce vom lepada imaginile fixe preconcepute, tablourile mentale despre cum ar trebui sa fie totul, asteptarile complet nerealiste de la ceilalti, noi insine si viata, controlul asta, bata-l vina!… cu atat mai mult vom fi capabili sa acceptam ce ni se intampla, sa fim mai conectati la noi insine si poate, sa jefuim mai rar prezentul.
Administrata lichida sau pulbere, mentala sau emotionala, in deznadejde sau in speranta, in zile de luni, joi, sambata sau iar luni, completa sau cioburi… recunostinta face minuni. Si, aici, nu ma refer la acel moment cand, cu viteza fulgerului, multumim pentru ca am gasit loc de parcare sau pentru ca a iesit soarele pe cer. Desi, nu sunt nici acestea de lepadat.
Si apoi, mai sunt acele mirosuri care nu sunt conectate cu a noastra copilarie, ci cu fericirea. Cu unele momente, ce se opresc din cursul firesc al himerei timpului… si raman in noi, ca bornele pe sosea. Sa ne traga de urechi si sa ne readuca aminte: “mai tii minte ce fericit/a erai atunci?”
Sotul meu iubea sa imi ascunda biletele prin sosete, printre haine, prin sertare, sub perna… cu citate motivationale sau cateva cuvinte frumoase. Intotdeauna ii multumeam cu o imbratisare si o cafea proaspata, servita de dimineata. Stii, le pastrez si acum. Pe toate. Sunt intr-o cutie.
Asa ca acolo, sus, in cires… mi-a venit o idee. Ideea unui cadou pentru sotul meu. Dar in goana dupa “momentele mari” am uitat de ea de indata ce am ajuns in Viena. Vartejul vietii m-a prins din nou.
Te invit sa ridici privirea din ecran cand esti pe strada, metrou, cafenea si sa vezi, chiar sa vezi oamenii din jurul tau. Mai ales pe cei trecuti de cateva petale din viata? Cum ii simti? Ce iti transmit? Ce ai vrea sa preiei si ce ai vrea sa lepezi din viata ta, astfel incat daca te-ai uita la tine de peste 50 de ani sa nu te ingrozesti, ci sa zici: “Asa da, asa as vrea sa fiu.”?
Studiază-mă cât de mult vrei, dar nu mă vei cunoaste, pentru că difer în o sută de feluri de ceea ce mă vezi a fi. Pune-te în spatele ochilor mei şi vede-mă aşa cum mă văd eu, pentru că am ales să locuiesc într-un loc unde nu mă poţi vedea.
1. Fa doar cate un singur lucru. Pe rand
Nici nu stiu cum se face asta, de obicei car un copil intr-o mana, in timp ce cu alta pun la spalat, gandurile imi sunt la lista de cumparaturi, ca in desenele animate cu Tom si Jerry. Chiar si acum… scriu, in timp ce halesc un mic dejun. Ha ha… da, merita incercat clar!!!