De Viață

Shoot me: I love Mondays!

Da, sunt a freak of the nature, asa-i? Pana acum nu am gasit pe nimeni, absolut nimeni, care sa fie incantat de ziua de luni. Atatea bancuri si imagini cu pisoi adormiti si gaste plouate, cu cani de cafele printre pene, am vazut pe internet, incat ma intreb daca nu ar trebui sa ma arunc si eu pe cealalta parte a baricadei.

Primul semi-maraton din viata mea. Experienta, lectii invatate, ce sa fac si ce sa nu fac pe viitor.

– Si cati kilometri ai alergat dintr-o bucata cel mai mult? 
– 5 km, dar nu chiar dintr-o bucata. Din muuulte bucati, nu se pune?

Tu cand ti-ai oferit ultima oara cateva minute pentru a nu face nimic? Dar, chiar nimic?

Si dam toate acestea la o parte, caci de! sunt acolo! Ce rost are sa le si respectam, apreciem, valorizam cand putem in cateva secunde sa ne instalam o aplicatie si sa stam cu ochii holbati intr-un ecran. Logic, nu?

Oare sper prea mult? Femeie… fii naturala!

Nu exista o singura specie de pini, o singura varietate de papagali frumos colorati, o singura posibila vreme, o singura forma de ursi, o singura varianta de floare de primavara, o singura forma de nori, o singura intensitate de vant, un singur model uman, o singura culoare de piele, o singura celula identica. Pur si simplu nu e posibil sa avem acelasi copil in repetate randuri, cum nici acelasi barbat, aceeasi talie, aceeasi forma de ochi, acelasi par, aceelasi suflet.

Traim pe un amarat de punct albastru, infim si palid.

Traim pe un amarat punct albastru. Cu cat ne uitam la poza, cu atat pare totul atat de mic, fragil, derizoriu chiar. Si cu toate acestea, aici, in punct… atatea evenimente, sentimente, miscari, explorari se intampla. 

2 variante diferite de New Years Resolutions – pentru visatori si pentru analitici

In anul urmator nu am reusit sa imi setez o singura dorinta ci trei. Dar erau din acelea gigant, mamut, pe care nici nu stii de unde sa le incepi. Clar e ca pana la sfarsitul lunii martie mi se implineau toate trei si asa am ajuns sa locuiesc in Hawaii pentru aproape 6 luni. Am aici scris un articol doar despre acestea.

O usa inchisa spre iesire e inchisa si spre intrare!

M-am trezit dupa cateva luni anesteziata. Emotional. Pe interior. Nimic nu ma mai misca, nimic nu ma mai bucura. Tic. Tac. Tic. Tac.

Nu vezi cum se scurge timpul in clepsidra prezentului?

Ohhh, oameni! Oameni multi se perinda prin vietile noastre. Dar cati raman? Poate o mana, doua. Hai-trei. Cati ne stampileaza existenta cu ceara din existenta lor? Cati urca pe soclul din inima noastra si raman acolo, dincolo de urcusuri si coborasuri?