De Explorat
Citeam de curând cartea ”Master your Focus” de Thibaut Meurisse, pentru că mai am nevoie,…
“Energia se misca in cicluri, cercuri, spirale, vortexuri, unde, pulsatii, valuri si ritmuri –
mult prea rar in linii simple, drepte.”
Starhawk
– Ah, si tu. Permite-mi sa arunc supozitia ca modul tau operandis este: “Eh, ce conteaza?! Oricum sunt prea mic, prea not enough, ca sa fac o diferenta. Ce contez eu? Ce conteaza ca eu am intarziat, oricum probabil Harv nici nu o sa observe, intr-o sala de mii de oameni?! Dar uite ca observ si ridic acum oglinda spre tine si sa iti spun: You are enough, contezi, esti vazut. Si nu doar de mine, de multe alte persoane. Insa, abia cand te “vei vedea”, “iubi” si “aprecia” si tu insuti, pentru ceea ce esti, vei vedea vreo schimbare semnificativa in viata ta.
La vremea aceea, cafeaua era procurata, cel mai probabil, din Etiopia (potrivit legendei, cafeaua a fost descoperita de un pastor etiopian pe nume Kaldi, prin secolul IX d. Hr, care a observat ca ale sale capre sunt mult mai energice dupa ce se delecteaza cu bobitele rosii) sau Yemen (primele dovezi documentate istoric despre consumul de cafea apar la calugarii Sufi din Yemen, care consumau bautura obtinuta din boabele prajite si rasnite, ca energizant in timpul ritualurilor religioase).
Furia, tristetea, resentimentele si toata pleiada de emotii negative sunt catalizatoare extrem de puternice, dar “parteneri de viata” epuizanti. Ele, toate, sunt mesageri. Spre exemplu, furia mascheaza de obicei emotii mult mai dificile precum rusinea, regretul, durerea. Brene Brown, printre cei mai cunoscuti cercetatori de emotii din lume, subliniaza faptul ca “durerea negata sau ignorata devine frica sau ura. Curajul e faurit din durere, dar din cea acceptata, vindecata. In timp ce furia netransformata devine resentiment sau amaraciune”. Reaminteste-ti constant: toate emotiile noastre ridica nevoia de vizualizare, constientizare, vindecare. Daca nu le vom da drumul ne vor slei de putere si, ulterior, ne vor imbolnavi.
– Ajunsesem sa ma ocup de atat de multe detalii inerente ale vietii, de la permanenta curatenie prin casa, gatit pentru familie, teme pentru copii, ajutat sotul cu firma lui, facturi, detalii administrative urgente la acel moment, haine de spalat, de aranjat, scoala… incat nu m-am oprit decat peste 40 de ani. Si m-am intrebat: “Si eu pentru mine, doar pentru mine, ce am facut in acesti 40 de ani?”
Nu mi-a sosit inca vremea sa tot aman ce sunt si pot deveni. Sa raman suspendata intr-o forma de a mea, uitand sa realizez ca fiecare zi aduce sansa de auto-dezvoltare, auto-redescoperire, de auto-depasire.