De Explorat
Fear of Missing Out, o teama de a nu pierde nimic, de a explora tot si toate. Desi termenul a intrat in Dictionarul Oxford inca din 2003 si de refera mai ales la cei dependenti de Social Media, sa nu piarda nicio informatie, la mine se aplica altcumva.
Milioane de celule crosetate impreuna, gene care ne leaga de stramosii nostri, o familie care ne-a insuflat anumite valori, principii, moduri de a ne trai viata, apoi scoala, prin colegii si profesorii avuti, apoi societatea, orasul, vremea, timpurile in care am trait… si alte cateva sute, poate mii de variabile… ce ne transforma un Unicate.
– Gandeste-te ca ati mai fi fost prietene vreo doi, cinci, zece, douzeci de ani si ai fi investit si mai mult timp, bani, energie, suflet si multe altele si apoi ai fi fost dezamagita. Asa, pentru o mie de euro ai realizat ca aceasta persoana nu iti este, de fapt, o prietena adevarata. Chilipir!
Da, continui sa cred din toata fiinta mea in visuri si dorinte, dar realizez ca uneori incrancenarea nu face bine deloc. E o lectie grea, caci atunci cand ne dorim ceva muuult, muuult de tot, ajungem sa ne ancoram in acest lucru, facand rareori posibila interventia vietii, a destinului, a sincronicitatii.
La fel si noi, oamenii. Asa ca din respect pentru tine insuti, cel de azi, onoreaza-ti trecutul, cu tot ce a adus el pana acum pe umeri. A tesut in viata ta un labirint de experiente, a cusut tivuri la capitole ce trebuiau sa se incheie, a intors foaia cartii ce iti e destinat sa o scrii, pentru a ajunge la un nou capitol.
Am intrat in sala si am dat cu ochii de un grup de 10 tineri…
Am luat etaj cu etaj la puricat, ridicand fie mai mult, fie mai putin din sprancene, in timp ce prin cap imi perindau intrebari gen “cineva considera ASTA arta?”, “nu doar ca cineva a creat asta, dar altcineva a ALES sa expuna nebunia asta intr-un muzeu?”
Sub o scara, pe o cutie de rufe murdare statea o carte. Linistita. Tacuta. Nu zicea chiar nimic. Avida dupa carti, o iau si o frunzaresc. Era scrisa de T. Harv. Eker