Ne disipam in mii de directii si devine deja o misiune imposibila a la James Bond sa ne regasim, sa ne adunam, sa fim pur si simplu 100% prezenti. Indiferent de unde alegem sa fim sau sa facem.
In anul urmator nu am reusit sa imi setez o singura dorinta ci trei. Dar erau din acelea gigant, mamut, pe care nici nu stii de unde sa le incepi. Clar e ca pana la sfarsitul lunii martie mi se implineau toate trei si asa am ajuns sa locuiesc in Hawaii pentru aproape 6 luni. Am aici scris un articol doar despre acestea.
Asa cum painea se lasa la dospit si ciorba la fiert, la fel si etapele din viata noastra merita sa fie lasate sa creasca, sa se dezvolte, sa se maturizeze si apoi sa vina si vremea materializarii lor in forma fizica. Atat de banal. Stiu! Oare de ce ma mai chinui sa le pun alb pe negru?!
Sa invatam sa facem lucrurile la timpul lor, caci prea des incercam sa tragem de diferite etape din viata noastra mai mult decat le prieste, peste alte etape. Fiecare are farmecul ei, dar vine si cu anumite renuntari sau re-ajustari. Sa fim maturi si sa intelegem ca, asa cum fiecare anotimp are un rost, un timp si un sfarsit, la fel si viata, cu momentele ei, se desfasoara in cicluri care se nasc, isi lasa aroma si apoi sfarsesc.”
Coincidenta trece prin simturi, ca alcoolul prin sange. Nu e pentru ratiune, e acel sentiment de deja-vù, uneori de cunoscut imbracat in necunoscut… alteori de nou, imbalsamat in arome prea bine stiute.
“Acest gust al salbaticului vine si pleaca cu inspiratia. Dorul ne mistuie cand realizam ca am dedicat prea putin timp focului mistic sau visarii, ori prea putin timp propriei vieti creative, lucrarii vietii noastre sau adevaratelor noastre iubiri”
Da! Acum! Tu! Ia o decizie! Ia broasca asta testoasa nenorocita ca exemplu si trezeste-te cu ea in minte… si fa! Fa ce vrei sa faci! Devin-o ce visezi sa devii!
PS: Nimeni nu o va face in locul tau! Nici acum, nici prea curand, nici niciodata!