De Familie
I don’t know what it is that makes me love you so.
I only know I never want to let you go
‘Cause you started something, can’t you see.
Ever since we met you’ve had a hold on me.
It happens to be true, I only want to be with you.
Preaslavite sa fie mamele noastre, care ne sar in ajutor chiar si atunci cand le dam bobarnace fara incetare, cand suntem uragane umblatoare, cand ne rafuim cu ele, chiar si cand sunt nevinovate ca o randunica.
BULLSHIT. Ma scuzati, nu m-am putut abtine. Mai precis, da, e asa, dar pentru mine a reprezentat cam 3% din primele luni de viata ale copilului nostru. Restul de 97% a fost cam asa: par valvoi, plans din orice de x ori pe zi, trezit noaptea din 30 in 30 de minute, chinul chinurilor alaptand cu sani plini de rani sangerand, pompe electrice (pe care le urasc mai mult decat orice in viata) si congelatoare pline de lapte matern, biberoane si un sterilizator care a devenit piesa de rezistenta in bucatarie.
Nu orice persoana e menita sa faca parte din destinul nostru si noi nu suntem destinati sa facem parte din viata oricarei persoane.
– Am invatat ca indiferent de relatia pe care o ai cu parintii tai, tot o sa-ti fie dor de ei cand vor pleca din viata ta.
Totul a inceput duminica noaptea, cand m-am bagat in pat pe la 23:00 si am avut senzatia ca mi s-a rupt apa, dar nu asa ca si cand a aruncat cineva cu ligheanul plin de apa pe mine, ci pic-pic mai degraba. Apoi am zis ca mi se pare. Dar tot a continuat aceasta senzatia, asa ca mi-am trezit sotul, l-am informat despre noul status si am ales sa mai stam acasa sa vedem ce se intampla.
Cand nucleul nu e unit, cand samburele nu este intact, atunci intreaga constructie este subreda. Copii resimt acest lucru si cu cat copii sunt pusi pe primul loc si barbatul dat la o parte, cu atat e mai riscant ca tocmai centrul sa fie afectat.