Fiecare persoana este unica si diferita. Cand alegem sa ne impartim sufletul, patul si viata cu cel drag, o facem ca individualitate, ca fiinta, ca intreg, ca un cerc.
Viata impreuna s-ar desena ca doua cercuri ce se impletesc la mijloc si, in nici un caz, nu au cum sa se suprapuna perfect vreodata. De aceea, consider timpul pentru tine insati/insuti, pentru prieteni, pentru familie, pentru hobby-uri si pasiuni, extrem de important si binefacator.
Ma doare sufletul cand aud “Nu ma lasa sotul.”, “Nu mi-a permis prietena.”, “Nu mai am voie sa merg la fotbal.”, “Intalnirile cu fetele sunt interzise.”. Pai, cum vine asta, caci mie imi da eroare?!
M-ai cunoscut, m-ai placut, ma iubesti si acum imi pui lanturi, construiesti garduri ca sa ma tii doar pentru tine?
Suntem oameni, suntem fiinte umane cu liber arbitru si avem libertatea sa ne traim viata fericiti, nu incarcerati, de dragul unei relatii, a unei casnicii sau a unei iubiri. Chiar din contra, cu cat e iubirea mai bine cladita cu incredere, cu atat mai mult, din drag, iti lasi aproapele sa fie fericit, facand activitatile care ii incarca bateriile.
Lasa-ti sotul sa mai iasa cu baietii, pentru ca ei au forma lor de comunicare, au obiceiurile lor de relaxare, care aduc bucurie la sfarsitul zilei si dor fata de tine.
Lasa-ti prietena sa se intalneasca la o poveste de fete, sa faca activitatile care ii plac in spatiul personal, lasa-i timp sa respire si va veni inapoi in bratele tale, proaspata si inviorata.
Suntem iubire, nu proprietate. Suntem soti, sotii, prieteni, prietene, iubiti… nu obiecte ce au nevoie de reguli clare de a trai.
Ma inclin cu respect si admiratie in fata celor care inteleg profunzimea acestor detalii si care isi traiesc iubirea intru incredere, intru libertate si crosetarea unei vieti impreuna ce se bazeaza pe alegeri personale si pe comunicare constructiva de cuplu.
Acasa este un sentiment, un loc in care ne reintoarcem si ne cocolosim in drag si admiratie. Cu cat chingile sunt mai puternice, cu atat acasa nu mai e un sentiment la care vrei sa revii, ci mai degraba unul de care sa fugi. Asa ca gandeste-te bine… inainte sa iti impui vointa asupra persoanei dragi, inainte sa ii schimbi programul complet doar pentru ca ai aparut tu in viata ei/lui.
Viata e menita sa fie savurata. Si la singular si la plural.
In echilibru, nici non-stop impreuna, dar nici sa ne vedem o data pe saptamana, pe luna, pe an.
Povestiti, impartasiti, descoperiti solutia care functioneaza cel mai bine pentru voi!
Echilibrul e cheia fericirii. A vietii in doi. A lumii intregi.
“Cei care renunta la libertate pentru siguranta,
nu vor avea… si nici nu merita… vreuna din ele.”
Benjamin Franklin
Am citit acest articol pe nerasuflate si am simtit sa impartasesc povestea mea. Candva demult m-am indragostit de cea mai minunata fiinta si am impartit impreuna multi ani frumosi. Dar dupa casatorie parca a innebunit, dorea sa facem totul impreuna, nici la sala nu reuseam sa ma mai duc singur. Viata a devenit o lista de To do-uri si timp pentru mine nu mai aveam deloc. Ma sufocam, zi dupa zi, an dupa an. Pana am divortat pentru ca nu am mai putut. Ea nu intelege nici acum decizia mea, dar eu o inteleg… Viata de burlac e frumoasa, nu asa implinitoare ca cea de familie, dar a trai perpetuu in lanturi e inuman. Pur si simplu te omoara pe dinauntru.
Tot pe nerasuflate am citit si eu comentariul tau si am simtit emotiile tale. Multumesc pentru increderea de a impartasi aici acest rezumat al vietii tale si imi pare rau ca s-a ajuns asa departe in cazul tau. E o lectie ce merita invatata si aplicata…