De Familie

Mantra mea de-a lungul intregii nasteri a fost “What it is… it is!”, “What it is… it is!”, “What it is… it is!”. Cred ca am repetat-o mental si vocal de sute de ori. Pentru ca am ales sa Let go, sa ma las dusa de experienta, sa fiu deschisa la orice apare, fie ea chiar si cezariana daca e nevoie. Zero asteptari, 100% deschidere si acceptare.

Am rugat-o sa imi impartaseaza din experienta ei ca mama a unei adolescente de 19 ani, ca moasa, de un sfert de veac, ca sotie, de 30 de ani… si nu mica mi-a fost mirarea, sa descopar atat de multe asemanari intre mine si ea – de gandire, de traire, de alegeri, de a ne asterne viata – mai ales cea de cuplu si cea de familie.

Cu totii venim pe lume ca o celula unica, mai marunta decat un graunte de nisip. Mult mai marunta. Minuscula. Invizibila ochiului uman. Vizibila privirii divine. Impartiri. Inmultiri. Adunari si scaderi.
Impartiri. Inmultiri. Adunari si scaderi.
Materia trece dintr-o mana in alta, atomii zboara incolo si incoace. Miracol, mister, blandete, necunoscut. Dupa 40 de saptamani, sase trilioane de celule isi deschid calea spre lumina, spre brate moi si calduroase, spre viata, asa cum o stim.

“Femeie, tu nu doar cresti copii si atat. Perceptia iti este alterata. Privirea incetosata.
Tu, femeie, faci cel mai important lucru din lumea aceasta intreaga.
Sculptezi sufletele si destinele a trei copii.
Le dai directia in viata. Le pui in tolba personala valori, amintiri, lectii de viata, iubire, daruire, principii.